Anxietatea la copii

Am decis sa scriu despre acest subiect pentru ca in ultima perioada am intalnit in cabinet din ce in ce mai multi copii care se confrunta cu problema anxietatii, chiar daca ei sau parintii lor nu stiu neaparat ca asa se numeste suferinta celor mici.

Tocmai de aceea o sa incerc in acest articol sa clarific ce este anxietatea copilului si cum se manifesta, iar intrun articol viitor voi reveni cu informatii despre etapele pe care le parcurge un copil de la declansarea alarmei si pana la restabilirea linistii interioare.

Este important de stiut, mai ales daca sunteti parintele unui copil care se confrunta cu anxietatea sau un profesionist din domeniul psihologiei, ca o mare parte dintre informatiile acestui articol le puteti gasi intro carte extraordinara aparuta de curand la Editura Trei – Retete impotriva ingrijorarii (O abordare prin joc a anxietatii si fricii copiilor) – Autor Lawrence Cohen.

Asadar, sa lamurim in continuare ce este anxietatea si cum se manifesta.

Ati dat vreoadata un examen in viata dumneavoastra? Ati zburat cu avionul? Ati experimentat vorbitul in public sau intalnirea unor persoane necunoscute cu care trebuia sa purtati o conversatie? Ati fost plecati cu cortul si intro noapte vi s-a parut ca sunteti vizitati de animalele din zona? Daca da, atunci probabil ca ati experimentat si urmatoarele:

–        Senzatii fizice: batai puternice de inima, respiratie rapida si superficiala, muschi incordati, senzatia de fluturi sau de rascolire in stomac, tremuraturi si transpiratie, piele fierbinte sau rece, senzatia de furnicaturi in picioare, senzatia de urinare frecventa, tulburari gastrointestinale sau incontinenta;

–        Stari emotionale de alarma, teama, panica, neliniste, groaza sau sentimentul de a fi mereu in garda;

–        Ganduri pesimiste, scenarii infricosatoare si ingrijorari, ruminatii: “Si daca se intampla ceva rau? Daca as fi procedat altfel oare cum ar fi fost? Sigur colegul meu nu ma inghite”;

Tot in scenariul anxietatii intra si urmatoarele manifestari:

–        Ruminatii, in care aceleasi ganduri sau imagini sunt repetate la nesfarsit, fara sa se poata lua o decizie;

–        Ticuri nervoase, cum ar fi roadere unghiilor, tragerea de par, fataitul sau suptul hainelor;

–        Spaime de anumite lucruri – reale sau imaginare – cum ar fi cainii, gandacii sau monstrii de sub pat;

–        O tendinta de a percepe lumea in general ca amenintatoare sau periculoasa;

–        Evitarea a orice care i-ar putea starni frica sau anxietatea si o tulburare intensa cand evitarea nu este posibila;

–        Tipare comportamentale precum timiditatea, agatarea de lucruri sigure, indecizie, perfectionismul, compulsivitatea (ex. spalatul des si pentru perioade lungi de timp pe maini pentru a distruge microbii) sau o incercare de a controla complet mediul;

–        Intetirea cererilor de linistire, odata cu adancirea sentimentului de disperare. Cand linistirea ii este oferita, adesea este respinsa.

Dupa cum puteti observa, anxietatea are diferite manifestari si de cele mai multe ori ne concentram pe partea de suferinta a anxietatii, pe ceea ii face pe copii nefericiti si pe parinti neajutorati.

Dar anxietatea are si o latura pozitiva. In cantitate mica este necesara pentru sanatatea noastra psihica, pentru succesul nostru in viata si chiar pentru supravietuirea noastra. O doza sanatoasa de anxietate ne face sa evitam pericolul, sa luam masuri eficiente si sa actionam la capacitate maxima. Relaxarea completa nu e foarte utila in activitati care necesita agerime si control al muschilor, cum ar fi sa sustii un test sau sa te scufunzi intrun bazin.

Anxietatea devine mai nesanatoasa cand se manifesta prin framantare excesiva  sau evitare excesiva (amanarea unei activitati, refuzul de a merge la piscina/de a canta in public/de a spune poezia la serbare).

Asadar, daca ati sesizat o parte dintre manifestarile anxietatii in cazul copilului dumneavoastra si daca acestea provoaca suferinta si motive de suparare, enervare intregii familii – parinti si copii, incercati sa ii ajutati astfel:

–        fiti empatici, incercati sa intelegeti ce simte copilul dumneavoastra si nu va temeti ca daca ii confirmati frica se va adanci si mai tare in ea.: Ex. Inteleg ca iti este frica, poate fi intr-adevar infricosator sa intri in bazinul acela mare cu apa. Eu sunt aici cu tine sa te linistesc si iti promit ca o sa fie bine. Cand vei fi gata, vom merge impreuna langa bazin. A fi empatic nu inseamna a-l ajuta pe copil sa evite confruntarea. Incercati cu pasi mici sa va apropiati de obiectivul propus, iar daca nu reusiti singuri cereti sfatul unui specialist. Este pacat sa rateze ocazii care l-ar putea bucura datorita anxietatii.

–        incercati sa evitati sa le spuneti lucruri precum: Esti un papa lapte, Nu te mai smiorcai atata, Plangi ca o fetita, Nu este nimic in neregula, Nu exista monstrii. Toate aceste sunt niste argumente rationale pentru niste manifestari emotionale. Nu ii vor ajuta pe copii in niciun fel.

–        Inventati jocuri in care sa introduceti temele care provoaca anxietatea copiilor si care sa destinda atmosfera, sa radeti, sa detensionati. Ex. Daca fiului/fiicei ii este teama de faptul ca va gresi, ceea ce atrage dupa sine evitarea de a raspunde la intrebari, de a-si face prieteni noi etc., greseste in fata lui/ei in joaca. Aaaa…aceasta nu este o nuca de cocos, e un ananas?! Sau inventati jocuri cu jucarii de plus in care reinventati orele de curs, iar plusurile sa raspunda la intrebari cu tot felul de afirmatii haioase.

Va intrebati probabil ce legatura are jocul hasliu cu scadere anxietatii. Raspunsul e simplu: jocul starneste rasul, iar rasul slabeste frica.

Asadar, va invit sa fiti empatici, sa intrati in pielea copilului vostru, sa va jucati si sa radeti impreuna atat pe subiecte fara importanta, dar si pe teme serioase care provoaca detensionare. Important! Pentru a avea afect, trebuie sa fiti perseverenti, adica sa va jucati zilnic sau cat de des aveti ocazia!

                                                                                                                                                                                                     Spor la joaca si zile fara griji!

                                                                                                                                                                                                      Psih. Raluca Cristea