Starea Depresiva si Depresiauntitled

Depresia este o tulburare afectiva care se manifesta prin dispozitie generala “proasta”, scaderea interesului sau a placerii, modificari in greutate (din cauza lipsei apetitului sau mancatului excesiv), tulburari ale somnului (insomnie sau hipersomnie), fatigabilitate/lipsa energiei, sentimente de inutilitate sau culpa excesiva, ganduri negative, scaderea cpacitatii de concentrare, lipsa sperantei iar in formele severe pot aparea ganduri recurente de moarte, ideatie de suicid, tentative sau comiterea suicidului. Simptomele cauzeaza o deteriorare semnificativa sub aspectul social, profesional si interpersonal manifestandu-se pe o perioada de cel putin 2 saptamani.

Cauze

In geneza bolii pot fi implicate numeroase cauze: relatii conflictuale, pierdera unei fiinte dragi, griji si stres, boala fizica, schimbari majore sau pur si simplu demotivarea ca urmare a lipsei de perspectiva sau a lipsei de speranta in obtinerea unei situatii dezirabile. Netratata sau ignorata, aceasta dispozitie depresiva, poate lua o forma mai severa aparand dezechilibre biochimice care pot afecta intr-un grad mai mare mecanismele implicate in buna-dispozitie si energia fiecaruia.

Aspecte epidemiologice

Studiile epidemiologice releva faptul ca depresia majora variaza intre 5%-9% la femei si 2%-3% la barbati, cu valori mai mari intre 25 si 44 de ani. Riscul aparitiei unui episod major depresiv ajunge pana la 25% pentru femei si 12% la barbati. Majoritatea persoanelor experimenteaza de-a lungul vietii cel putin un episod “depresiv” de o intensitate mai mare sau mai mica, care poate dura de la cateva zile pana la cateva luni. Le putem identifica in trecutul sau prezentul nostru ca fiind acele perioade in care toata perceptia pozitiva sau “obiectiva” asupra vietii este alterata, oferindu-ne o oglinda a vietii negativa, lipsita de speranta si sens.

Cum ne putem pune la adapost de astfel de tulburari sau stari proaste

  • In primul rand sa incercam sa identificam cauza sau cauzele care ne genereaza aceasta stare sau tulburarea. Chiar daca prin desoperirea acestor factori nu putem elimina neaparat simptomele sau nu ne imbunatateste starea, ne ajuta sa intelegem mai bine mecanismele proprii de functionare, ne da indicii despre procesul vindecarii, ne ofera indicii despre ce ar trebui eliminat sau diminuat in viata noastra.
  • Sa incercam sa avem un permanent “schimb emotional” pozitiv: sa oferim si sa primim iubire, sa incercam sa avem cu cei din jur (familie, prieteni, colegi) relatii cat mai armonioase care sa ne confere siguranta si suport.
  • Sa incercam sa facem cat mai multa miscare fizica: prin sport creierul nostru se reechilibreaza biochimic, ajutandu-ne sa avem o perceptie mai pozitiva si mai motivanta a vietii.
  • Sa beneficiem de cat mai multa lumina. S-a constatat ca lumina soarelui si sportul sunt cei mai buni stimulatori naturali ai secretiei de endrorfina si serotonina. Deci, o sa fim cu siguranta mai veseli si mai energici.
  • Sa invatam mai mult, sa incercam sa avem cel putin o ora de activitate intelectuala pe zi, sa “punem in miscare neuronii”.
  • Sa facem facem ceva bun pentru noi si pt cei din jur! Acest lucru ne va da un sentiment placut, ne va ajuta sa ne valorizam mai mult si ne mentine activitatea motivationala.

Ce ne motiveaza cu adevarat

Pe fiecare dintre noi ne motiveaza diferite lucruri. Oamenii beneficiaza de mai multe tipuri de motivatie: intrinseca (sursa interioara), extrinseca (sursa exterioara), negativa (amenintare, pericol) sau pozitiva (succes, recompensa). In urma experientei traite si invatate, se contureaza un anumit sistem motivational. Anumite persoane reactioneaza mai bine la o motivatie de tip negativ si extrinsec, ca pericolul pierderii unui loc de munca, pericolul unei note proaste la examene sau amenintare financiara. Alte persoane sunt mai respondente la o motivatie de tip intrinsec care se manifesta prin dorinta de cunoastere, de afirmare, de satisfacerea unor nevoi interioare cognitive. Psihologii au demonstrat stiintific ca motivatia intrinseca este cea mai dezirabila forma, atat ca durata cat si ca intensitate. Cel de-al doilea tip de motivatie nu il exclude pe primul. Bineinteles ca pe toti ne anima atat motivatia pozitiva cat si cea negativa, avem motive intrinseci dar si extrinseci cand vine vorba de actiunile noastre. Spre exemplu un angajat se va simti motivat de salariu, dar se poate simti mai entuziasmat de dorinta de a se afirma sau de a se imbogati spiritual la locul de munca. Perspectiva unei imbogatiri spirituale si intelectuale, a afirmarii profesionale are de cele mai multe ori un impact mult mai mare si pe o durata mai lunga decat perspectiva unei mariri de 20 de procente din salariu. Pana la concluziile psihologilor in urma cercetarilor realizate pe motivatie, istoria ne-a demonstrat aceeasi ecuatie: omul nu a cautat doar mancare (motivatia extrinseca), a cautat si cunoastere (motivatia intrinseca). Cunoasterea (motivatia extrinseca) a asigurat supravietuirea unei specii evolutive.

In concluzie, trebuie sa ne identificam mai bine constructia sistemului nostru motivational ca sa ne putem folosi resursele, sa incercam sa cream o “trusa” de self-help in momentele cu risc crescut de vulnerabilitate in fata depresiei si a starilor negative.

Psih. Ileana Iliescu